Se spune ca esti ceea ce mananci. Sau ce ce visezi. Sau esti acelasi cu idealurile tale.
De fapt, prin tot ceea ce faci, tu te reprezinti. Nici una din categorii nu-i mai graitoare ca cealalta. Nu exista un "ce" care sa te arate cel mai bine asa cum esti.
Asta-i una din greselile cu care operam deseori. Luam o persoana intr-un context, intr-o anumita lumina si dintr-o anumita caracteristica si concludem ca se incadreaza intr-un tip, intr-un tipar. Si apoi suntem uimiti de devierea de la tiparul propus.
Daca ar fi sa aleg o linie care sa ma reprezinte ar fi ca cel mai bine ma reprezinta lucrurile in care cred. Afinitatile mele cuprind o multime eterogena de lucruri; de la muzica in care cred pina la valorile de tip moral. Ele ma definesc cel mai bine nu pentru ca sunt cele mai bune calitativ, ca sunt cele mai apropiate de constructia mea, ci ca fiind multe si diversificate creeaza un portret mai clar conturat. Nu neaparat suficient de detaliat, dar macar usor de delimitat. Intr-o masura sunt ceea ce mananc, doar ca luat in sensul exclusiv s-ar putea sa ma trezesc cu defecte sau calitati straine de mine.
Spre exemplu sunt deopotriva gurmand si dezgustat de ideea de a manca. Cele doua nu se suprapun ci se completeaza. Sunt gurmand atunci cand timpul si atmosfera mi-o permite. Imi place sa-mi imaginez mancarea de la masa ce va veni, in diferite arome, culori si gusturi. O astept cu nerabdare si pofta in cazul unei vacante sau al unei linisti mentale. Cand sunt stresat sau obosit sau chiar plictisit, mancarea se transforma intr-un supliciu. Stiu dinainte ca n-o sa-mi placa si ca n-o sa ma atraga. Deci cum ma defineste ea pe de-antregul ? Ce se poate spune despre mine mai departe ?
incercam sa aducem lucruri infinite in concepte finite si brutal delimitate ... asta e o munca grea .. asta e un articol super interesant bravo !
RăspundețiȘtergere