Pornesc cu sfarsitul: la oameni doar defectele nu se schimba; pasiunile vin si trec, dorintele se diminueaza in timp si apoi dispar cu totul. Dar, daca ceva e constant in timp, atunci vorbim de greseli. Greselile se tot repeta desi devin tot mai evidente in timp. Motivul pentru care le repeti este ca de fiecare data crezi ca greseala nu e in natura ta ci in dezacordul intentiilor tale cu mediul in care tu te dezvolti. Si, de fiecare data crezi ca mediul s-a schimbat sau l-ai potrivit tu sa fie altfel si deci, alte consecinte. Numai ca mediul nu se schimba atat de usor iar greselile pot fi structurale. Adica sa tina mai mult de structura ta decat de mediul inconjurator.
Uneori, oamenii au tendinta sa creada ca se pot schimba. Deseori, ideea vine in repezeala gandurilor, in urma unui esec, a unei boli nebanuite sau din disparitia unei persoane dragi. Adica dintr-un soc! Numai ca schimbarea vine din afara, impusa, ca un recul la un fapt pe care-l detesti sau de care vrei sa scapi. Ca orice reactie la un stimul, ea dainuie atat cat exista stimulul. In lipsa lui, lucrurile revin la normal !
Deci cat tine schimbarea ? Atat cat tine memoria unui fapt stimulativ. Nu e vorba de memoria lucrului ci de memoria sensibila, de memoria senzatiilor: tactile sau olfactive sau vizuale sau auditive. Poate sa insemne o saptamana sau o luna sau un an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu