Acum 4000 de ani se credea ca pentru a avea o viata vesnica trebuie sa construiesti ceva durabil pe pamant care sa-ti supravietuiasca prezentei tale fizice pe pamant. Asa au luat nastere piramidele; constructii menita sa supravietuiasca cu mileniile dupa moartea fizica a creatorilor.
Din pacate, constat zi de zi, cata efemeritate sunt in lucrurile materiale. Acum cativa ani am primit cadou o cana inscriptionata cu o fotografie de-a mea. Am folosit-o zi de zi ca si cana de cafea si in timp s-a erodat, a inceput sa-i apara riduri marunte si nenumarate pe suprafata interioara asemeni unui pamant desertificat brazdat de santuri fine. Apoi intr-o zi i s-a rupt toarta, a urmat o ciobire usoara ca intr-un final sa se desfaca in doua bucati. Au trecut alti ani de atunci...
Exemplul vizeaza o amintire nostalgica, dar lumea e plina de ele. Piramidele exista de cateva mii de ani, or sa mai reziste cateva zeci de mii, dar o sa piara intr-un final roase de nisipul fin care nu-si ia pauza niciodata. Noi suntem pe pamantul asta de milenii si o sa mai fim cu toate viziunile apocaliptice la care suntem expusi de catre o media alienata si iresponsabila.
Exemplul cu piramidele este cel mai bun exemplu de manipulare metafizica a omenirii: piramidele sunt creatia unei armate: sute de arhitecti, zeci de mii de sclavi robotind zeci de ani la constructia lor. Si totusi, comparatia nu se face cu omenirea ci cu omul; cu individul. Si din asta reiese ca ele ar fi mai durabile. Mistificare consta in comparatia intre doua lucruri aflate pe alte scale de masura. Ar trebui sa comparam piramidele cu omenirea si sa vedem ce e mai durabil: omenirea sau piramidele ? Asa cum comparam ce e mai durabil omul sau cana din care bea cafea ?
Asta ar fi comparatie fireasca; restul e retorica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu